Co-ruminația și depresia în adolescență: când discutarea problemelor cu prietenii poate face mai mult rău decât bine

Psiholog Alexandra Marian

Autor

Psih. Alexandra Marian

Colaborator Centrul PAX

Depreter.ro

Purtarea unei discuții cu o persoană apropiată despre o problemă sau o experiență neplăcută este un ajutor la care apelăm de multe ori. O facem pentru că avem nevoie de suport emoțional, de apropiere de o persoană care ne înțelege și căreia îi putem împărtăși gândurile și trăirile noastre. O facem pentru a ne simți mai bine, pentru a găsi o soluție sau pentru a ne încuraja. Dar nu totdeauna funcționază, nu-i așa? Vi s-a întâmplat probabil ca uneori să vă simțiți chiar mai rău după o astfel de discuție, ca și cum v-ați fi afundat mai mult în problema respectivă. Acest lucru se întâmplă adesea în adolescență și poate explica de ce și tinerii care au relații bune de prietenie ajung să dezvolte probleme emoționale.

articol_coruminatie_depresie_2Adolescența este o perioadă de dezvoltare marcată de modificări în mai multe planuri: fizic, cognitiv, emoțional, social. Un adolescent tipic arată ca un adult și de ce mai multe ori se comporta ca atare, îndeplinește o serie de roluri sociale (elev, fiu/fiică, prieten ,iubit/ă, etc.) cărora încearcă să le facă față. Totuși, sub aparența de adult se află o persoană care se confruntă cu multe situații pe care nu știe să le rezolve, își pune întrebări cărora nu le găsește răspunsul și trăiește adesea emoții complexe, intense pe care nu le poate înțelege și stăpâni. Pentru adolescenți, prietenii apropiați sunt sursa principală de ajutor și suport în confruntarea cu multe probleme sau cu emoțiile negative trăite în diverse situații.

Statisticile arată că adolescența este perioada în care prevalența depresiei este de 6 ori mai mare, fetele fiind de două ori mai afectate de această tulburare decât băieții. Acest lucru este poate greu de înțeles dacă ne gândim că tot aceste statistici arată că fetele au în general relații de prietenie mai strânse decât băieții. Ar putea fi o problemă tocmai relațiile de prietenie?

         În încercarea de a explica acest fenomen, cercetătoarea americană Amanda J. Rose (2002) a realizat mai multe studii științifice pe adolescenți, în urma cărora a identificat fenomenul de co-ruminație. Acesta este un proces social care presupune angajarea în discuții lungi despre o problemă personală în cadrul unei relații apropiate și este caracterizată de ”răscolirea” problemei la nesfârșit, lansarea repetată de speculații despre cauzele și consecințele problemei, focalizarea excesivă pe emoțiile negative trăite și încurajare reciprocă de a discuta problema în mod repetat.

Studiile realizate pe acest subiect au evidențiat caracterul paradoxal al co-ruminației. Pe de-o parte, faptul că avem un/o prietenă care are o viziune complexă asupra problemei noastre, ne determină să analizăm mai atent subiectul, să încercăm să găsim explicații împreună. Aceste discuții dezvoltă și întăresc la început relația de prietenie. Pe de altă parte, faptul că discuția se centrează doar în jurul discutării problemelor și a emoțiilor negative resimțite, poate pune presiuni asupra relației de prietenie, ducând, treptat, la deteriorarea ei. În plus, co-ruminația a fost asociată deseori cu riscul de a dezvolta simptome depresive sau cu amplificarea acestora în timp, atât în cazul fetelor, cât și în cazul băieților.

Într-un studiu recent, Stone și Gibb (2015) au arătat că prezența co-ruminației în rândul adolescenților duce la creșterea riscului de a dezvolta depresie, dar nu în mod direct. Se pare că discuțiile extensive cu un prieten pe marginea unei probleme (ex. eșecul unei relații romantice) în care reconstruim evenimentul, îi căutăm cauze și speculăm consecințe ne va determina să ne gândim și mai mult la acea problemă atunci când suntem singuri (ruminație). Iar această centrare pe trecut, pe emoții negative și consecințe catastrofale ne va impiedica să găsim soluții practice la acea problemă. Acest lucru poate crea sentimente de neajutoare, neadecvare și de lipsă de speranță, care sunt deseori asociate cu riscul de dezvoltare a simptomelor depresive.

Este prezentă co-ruminația și în cazul adolescenților diagnosticați cu tulburare depresivă majoră? Răspunsul unui studiu recent este da. Cercetătorii Waller, Silk, Stone și Dahl (2014) au arătat că, spre deosebire de adolescenții fară diagnostic de depresie, cei cu depresie co-ruminează mai mult (atât cu prietenii, cât și cu părinții) și se angajează mai puțin în rezolvarea interpersonală de probleme. Se pare că în cazul acestora procesul de co-ruminație a fost prezent înaintea, în timpul și după un episod depresiv major.

Toate aceste date despre fenomenul de co-ruminație transmit un mesaj important:  anxietatea și depresia nu apar doar la adolescenții care nu se pot integra bine într-un grup social. Atenția programelor de prevenție și intervenție trebuie îndreptată și înspre acei adolescenți care au multe relații sociale, dar care petrec mult timp reiterând problemele întâmpinate, chiar cu prietenii apropiați.

În încheiere, ținem să menționăm că informațiile prezentate trebuie interpretate totuși cu precauție. Faptul că adolescenții discută lucruri personale sau dificultăți cu care se confrută în cadrul unei relații de prietenie este o etapă normală în dezvoltarea lor. De fapt, acest lucru contribuie la dezvoltarea emoțională și socială a adolescenților și îi pregătește pentru confruntarea cu viața de adult. Însă calitatea discuției este cea care contează: accentul pus doar pe situații stresante, elaborarea lor, exprimarea exclusivă a emoțiilor negative poate duce în timp la o prietenie ”toxică”, la reducerea numărului de prieteni și la gânduri negative despre sine. Toate acestea pot avea o contribuție importantă pentru  riscul de a dezvolta depresie.

Bibliografie

Rose, A. J. (2002). Co–rumination in the friendships of girls and boys. Child development, 73(6), 1830-1843.

Stone, L. B., & Gibb, B. E. (2015). Brief report: Preliminary evidence that co-rumination fosters adolescents’ depression risk by increasing rumination. Journal of adolescence, 38, 1-4. Disponibil online la

https://www.researchgate.net/profile/Brandon_Gibb/publication/268079796_Brief_report_Preliminary_evidence_that_co-rumination_fosters_adolescents’_depression_risk_by_increasing_rumination/

Stone, L. B., Hankin, B. L., Gibb, B. E., & Abela, J. R. (2011). Co-rumination predicts the onset of depressive disorders during adolescence. Journal of abnormal psychology, 120(3), 752

Waller, J. M., Silk, J. S., Stone, L. B., & Dahl, R. E. (2014). Co-Rumination and Co–Problem Solving in the Daily Lives of Adolescents With Major Depressive Disorder. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 53(8), 869-878.