Depresie vs Doliu complicat persistent – o perspectivă actuală

Psiholog Denise Tofan

Autor

Psih. Denise Tofan

Psihoterapeut

Psiholog la Cognitrom

Depreter.ro


Relațiile apropiate sunt o sursă de bucurie, siguranță și sens, așa că pierderea unei persoane dragi este una dintre cele mai grele experiențe cu care ne-am putea confrunta. Moartea unei persoane apropiate aduce cu sine, în majoritatea cazurilor, o întristare profundă: tânjim după, ne este dor de cel care nu mai e printre noi și tindem să ne îndepărtăm de viața socială. Acestea sunt reacții normale la pierdere și, de regulă, la finalul procesului natural de recuperare, reușim să integrăm pierderea, acceptând faptul că e permanentă și fiind împăcați cu aceasta. În unele cazuri însă recuperarea poate fi blocată de o reacție complexă la pierdere (doliu complicat persistent) sau de un episod depresiv.

Articol DEPRETER - depresie vs doliu complicat persistentPână de curând, protocoalele clinice nu permiteau stabilirea unui diagnostic de episod depresiv la o persoana aflată în doliu, considerându-se că simptomele sunt o reacție naturală la pierderea unei persoane dragi. Ultimul manual de diagnostic al tulburărilor mintale (DSM-5) propune însă o altă perspectivă: depresia poate să apară inclusiv în doliu. Mai mult, în secțiunea de afecțiuni care necesită investigații suplimentare apare o nouă tulburare, Doliul complicat persistent, care se poate dezvolta ca reacție la pierderea unei relații apropiate. Există o serie de asemănări și diferențe între doliul complicat și depresie atât la nivel de simptomatologie cât și la nivelul factorilor de vulnerabilitate, precum și în ceea ce privește direcțiile de tratament. Care sunt acestea?

Simptomatologie. În doliul complicat, preocupările principale sunt pierderea și singurătatea, spre deosebire de disforia persistentă și pervazivă din depresie. Durerea este în strânsă legătură cu pierderea persoanei dragi, este dificilă acceptarea morții, ruminarea are ca temă principală moartea, iar eventualele emoții de vinovăție au legătură cu ceea ce persoana i-a făcut sau nu celui decedat. Deși în ambele condiții poate să apară ideația suicidară, în doliul complicat vine din dorința de a fi cu cel care a murit. Lipsa de valoare specifică depresiei nu este un simptom în doliul complicat.

Vulnerabilitate. Și doliul și depresia sunt asociate cu distorsiuni în procesarea informației. Specific depresiei este dificultatea de dezangajare de pe stimulii negativi, pe când în doliul complicat distorsiunea apare în cazul stimulilor relaționați cu moartea. Memoria autobiografică și imaginarea evenimentelor viitoare au specificitate redusă în cazul ambelor tulburări. Totuși, persoanele cu doliu complicat au o imagine clară a viitorului în care e implicat și cel decedat, dar vagă a viitorului care nu-l implică. De asemenea, în amândouă tulburările regăsim stiluri cognitive specifice, un exemplu fiind ruminarea, adică gândirea negativă, repetitivă relaționată cu pierderea. În plus, anumite trăsături de personalitate pot acționa ca diateză pentru aceste tulburări, în speță, neuroticismul (tendința de a trăi emoții negative), dependența interpersonală și atașamentul insecurizant.

Tipul de relație cu persoana decedată și natura morții moderează vulnerabilitatea pentru doliul complicat persistent: o relație caldă apropiată cu persoana decedată, cantitatea de timp petrecută cu ea înainte de moarte, calitatea ridicată a relației, natura relației (copil sau soț), moartea violentă sau subită. Tipul de relație cu persoana decedată nu este atât de relevant însă pentru dezvoltarea unui episod depresiv ca urmare a pierderii.

Pe lângă acestea, un istoric de depresie poate fi un factor de risc pentru a dezvolta doliu complicat persistent, dar acesta, la rândul lui, poate predispune la dezvoltarea unui episod depresiv ulterior. Cele două pot fi comorbide, între ele existând o legătură de cauzalitate reciprocă. Spre exemplu, simptomele specifice depresiei precum anhedonia și oboseala pot interfera cu reluarea activităților zilnice de după pierdere, fapt care să favorizeze și instalarea doliului complicat. Viceversa, singurătatea și dorul caracteristice doliului complicat pot declanșa depresia.

Tratament. Faptul că depresia și doliul complicat persistent răspund la tratamente diferite este un argument foarte puternic pentru a le clasifica precum două tulburări distincte. Pentru depresie există numeroase protocoale de tip cognitiv-comportamental eficiente. E important să știm că în cazul doliulului complicat cel mai eficient este (tratamentul pentru doliul complicat( (Complicated Grief Treatment – CGT), o formă de psihoterapie derivată din terapia cognitiv-comportamentală și teoria atașamentului. Aceasta se centrează pe abordarea factorilor care împiedică adaptarea: gânduri disfuncționale, comportamente dezadaptative, strategii ineficiente de reglare emoțională. Ședințele au în centru ideea de pierdere, de vindecare, precum și elemente de expunere la pierdere. Adaptarea presupune acceptarea pierderii și a consecințelor ei, revizuirea relației cu persoana decedată și abilitatea de imaginare a unui viitor în care se întrevede posibilitatea fericirii, în ciuda faptului că persoana apropiată lipsește.

Așadar, deși există zone de juxtapunere între cele două, în mod special în ceea ce privește factorii de risc, particularitățile simptomatologiei și răspunsul la tratamente diferite ne determină să le considerăm tulburări distincte. În continuare există nevoie de cercetări care să elucideze rolul relațiilor de atașament în reglarea emoțională și fiziologică care pare a fi deficitară în doliul complicat persistent.

Bibliografie:
LeBlanc, N. J., Simon, N. M., Reynolds III, C. F., Shear, M. K., Skritskaya, N., & Zisook, S. (2019). Relationship Between Complicated Grief and Depression: Relevance, Etiological Mechanisms, and Implications. In Neurobiology of Depression (pp. 231-239). Academic Press.