Reglarea emoțională prin numirea emoțiilor

Articol DEPRETER - Reglarea emotionala prin numirea emotiilorEmoțiile, în special cele negative, sunt supărătoare prin durata și intensitatea lor. În situații dificile din viață, spre exemplu atunci când tristețea e prea îndelungată, furia prea puternică, vinovăția prea răscolitoare, căutăm modalități prin care să le reglăm. De cele mai multe ori, ne reglăm emoțiile prin distragerea atenției de la ceea ce ne provoacă reacția emoțională sau reinterpretarea situației ori stimulului astfel încât să nu mai stârnească emoții greu de îndurat. Așadar, suntem obișnuiți să privim reglarea emoțiilor ca pe un proces care necesită efort conștient. Nu ne este la îndemână să gândim că simpla etichetare a emoțiilor poate să aibă aceleași efecte ca alte strategii explicite de reglare emoțională. Înțelegem prin etichetarea emoțiilor a vorbi despre emoții ori a descrie ceea ce ne supără folosind un limbaj emoțional. Există dovezi care arată efectele benefice ale etichetării emoțiilor. Aceste efecte se regăsesc în următoarele arii în care se citește reacția emoțională:

  • experiență subiectivă – diminuează emoțiile pozitive și negative;
  • sistem nervos vegetativ – descrește reactivitatea emoțională (ex: scade ritmul cardiac, conductanța electrică a pielii, tonul vocii);
  • neuronal – descrește activitatea amigdalei (structură nervoasă din creier responsabilă de procesarea emoțiilor) și crește activitatea cortexului prefrontal ventrolateral (structură nervoasă responsabilă de reglarea amigdalei);
  • comportamental – încurajează expunerea în cazul fobiei simple, descrește dificultatea de a vorbi despre experiențele emoționale, crește performanța în sarcină la persoane cu anxietate de testare.

Așadar, ceea ce știm până în acest punct este că etichetarea emoțiilor operează ca strategie de reglare emoțională implicită, adică reușește să altereze experiența emoțională fără să necesite supervizare conștientă sau intenție explicită. Singurul efort pe care trebuie să-l depunem este acela de a transforma experiența emoțională internă sau stimulul extern într-un simbol lingvistic – adică să convertim emoțiile în cuvinte, să vorbim despre ce simțim.

Mai puține sunt însă informațiile referitoare la mecanismele prin care etichetarea emoțională produce efecte similare cu alte strategii de reglare emoțională explicită. Deși nu avem date clare în acest sens, putem jongla cu câteva explicații posibile. Spre exemplu, simpla numire a emoțiilor ne ajută să ne organizăm stările care par uneori o mare nebuloasă, iar astfel să reducem incertitudinea. De asemenea, etichetarea emoțiilor necesită reflecție asupra propriilor stări emoționale, adică presupune introspecție, iar introspecția crește activitatea din cortexul prefrontal ventrolateral (responsabil de reglarea amigdalei) și scade activitatea amigdalei (responsabilă de reactivitatea emoțională). În plus, prin limbaj stimulul emoțional sau trăirea emoțională e transformată într-o reprezentare simbolică, iar acest lucru diminuează experiența emoțională.

Ne confruntăm adeseori cu stimuli ori situații în legătură cu care trăim emoții intense sau îndelungate. Avem impresia că e necesar să ne angajăm în strategii sofisticate de reglare emoțională, să interpretăm diferit realitatea, să ne distragem atenția ori să diminuăm importanța stimulului/situației în raport cu care trăim emoții. Deși acestea sunt la rândul lor strategii eficiente, e bine să ne amintim și că simpla numire a emoțiilor, spunându-ni-le nouă înșine ori altcuiva sau scriindu-le, poate produce efecte benefice.

Bibliografie:

Torre, J. B., & Lieberman, M. D. (2018). Putting feelings into words: Affect labeling as implicit emotion regulation. Emotion Review, 10(2), 116-124.